Afaceri internaționale, responsabilitate democratică și diaspora

Pentru ca o cameră de comerț bilaterală, precum Camera de Comerț Româno-Britanică, să își justifice existența, este necesar să existe afaceri internaționale între cele două țări. Deși unii pledează în favoarea protecționismului și a barierelor comerciale (și a altora), cred că putem presupune că cititorii TheBizz nu sunt de aceeași părere, ci mai degrabă susțin că relațiilor comerciale leagă și promovează bunăstarea națiunilor și înțelegerea dintre ele.

Comerțul este derulat de oameni întreprinzători, iar comerțul internațional presupune dorința acestor oameni de a pleca din țările natale pentru a urmări diferite oportunități de afaceri și implicit a trăi în alte țări. Peste două luni se împlinesc 25 de ani de când m-am mutat din Regatul Unit în România, timp în care am fost uimit cât de multe au în comun România și Regatul Unit – și în special cu Scoția – fiecare dintre ele având o diaspora importantă.

În sfârșit a venit primăvara și am trecut de mult data de 25 ianuarie, dată la care se celebrează nașterea poetului național al Scoției, Robert Burns. Deși ca expatriați sperăm că prezența noastră în țările gazdă este în beneficiul tuturor, îmi vin în minte câteva versuri din poezia lui Burns:

„O wad some Pow’r the giftie gie us,/ To see oursels as others see us!”

[„De-o putere ne-ar da darul / Să ne vedem așa cum ne văd alții!”] (traducere liberă)

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu dialectul scoțian, poetul atrage atenția prin aceste versuri asupra importanței de a ne vedea prin ochii altora. Distanța favorizează crearea unei perspective, așadar trăind ca expatriat într-o altă țară, nu doar că ne lărgește orizonturile de înțelegere a culturii țării gazdă, ci ne și ajută să ne formăm o perspectivă mai bună a propriei țări. Acest lucru este cu atât mai adevărat în contextul evoluției internetului și a altor mijloace de comunicare ceea ce înseamnă că eu, de exemplu, pot citi Aberdeen Press & Journal la biroul meu din București și să și urmăresc evoluția situației din România. Pentru mine, dreptul de liberă circulație reprezenta un avantaj aparte oferit de statutul de membru al UE și mulți cetățeni britanici au profitat de el. În același fel, mulți români au profitat de același drept pentru a se muta în Regatul Unit până la finalul perioadei de tranziție post- BREXIT, recent încheiate.

Unele diaspore își susțin țările natale prin trimitea unei părți din câștiguri acasă. Acest lucru poate reprezenta o sursă importantă de venit extern, dar în opinia mea schimbul de idei este mult mai important. România este foarte norocoasă că românii pot vota în baza cetățeniei și nu în funcție de locul în care se întâmplă să trăiască. Cei din diaspora, în special dacă au ales să se mute pentru a-și lărgi orizontul de înțelegere, educația și experiența sau pentru a urmări oportunități de afaceri care ar putea să nu fie disponibile acasă, și-ar putea forma o perspectivă diferită față de cei care rămân acasă. Din experiența proprie, gândirea independentă reprezintă un aspect important al diasporei – sunt mai puțin influențați de factorii economici interni care îi pot afecta pe compatrioții lor din țară, precum munca în sectorul public sau societăți deținute de stat, sau primirea unei pensii acordate de stat. Privind în urmă la alegerile din România, influența diasporei a fost foarte importantă și personal consider că are o influență pozitivă asupra mediului de afaceri din România.

Regatul Unit are reputația să fie un far al democrației, așadar mi-a fost dificil să răspund la întrebările românilor și a celorlalți prieteni străini, cum am votat la referendumul pentru BREXIT și dacă Scoția ar trebui să părăsească Regatul Unit și să le explic că de fapt nu am votat, deși ambele chestiuni mă priveau direct. Acest lucru s-a întâmplat pentru că Regatul Unit acordă drept de vot în funcție de rezidența în anumite zone geografice și refuză dreptul de vot celor care nu au mai fost rezidenți pentru mai mult de 15 ani. Considerente similare se aplică și dreptului de vot la alegerile legislative descentralizate, precum Parlamentul scoțian.

Așadar, au fost vești cu adevărat bune când am auzit că bugetul recent al Regatului Unit alocă fonduri pentru abolirea „regulii de 15 ani” și că se va adopta o lege pentru a restabili dreptul de vot al tuturor expatriaților în ceea ce privește Parlamentul britanic. Este inutil să speculăm dacă Regatul Unit ar fi părăsit UE sau nu, dacă votul expatriaților nu ar fi fost astfel eliminat, dar părerea mea este că vocile celor din diaspora, în toate corpurile noastre legislative din Regatul Unit, nu pot fi decât bune pentru atât Regatul Unit, cât și pentru națiunile constituente, în același fel cum voturile diasporei române au ajutat România.

Sursa: Afaceri internaționale, responsabilitate democratică și diaspora