Ce semeni, culegi – proiectele de energie eoliană și alte energii regenerabile redevin de actualitate în România

Privind în urmă, după mai mult de 25 de ani de activitate ca avocat de drept comercial în România, observ că există cicluri de interes economic și de investiții în anumite sectoare ale economiei. În urmă cu zece ani, eu și colegii mei eram ocupați cu „primul val” de proiecte de energie regenerabilă (lucram pe atunci doar pentru proiecte de succes privind energia eoliană, cu o capacitate instalată agregată de aproape 200 MW). „Primul val” a adus mari investiții în România dar, în primele luni ale anului 2013, multe, dacă nu chiar cele mai multe dintre noile investiții, au fost suspendate efectiv de modificările aduse schemei de sprijin, agravate ulterior de alte măsuri legislative care au făcut mai dificil de dezvoltat și operaționalizat cu succes proiecte de energie regenerabilă „de la zero”. Opt ani mai târziu, investițiile în energie regenerabilă revin: până acum, anul acesta ne-am ocupat de vânzarea unor proiecte de energie eoliană neimplementate având o capacitate agregată de 50 MW. Ce s-a schimbat și care sunt perspectivele pentru un rezultat mai bun al acestui „al doilea val” de investiții în energie regenerabilă, comparativ cu 2013?

La un anumit nivel, încălzirea globală și trecerea la „zero emisii de carbon” sunt acum aspecte acceptate la nivel internațional și există finanțare UE pentru a ajuta comunitățile care au lucrat în industria minieră să se recalifice în domeniul energiei regenerabile. România este încă binecuvântată cu potențiale surse abundente de energie regenerabilă, dar securitatea și independența energetică au devenit mai importante, având în vedere în special evoluțiile politice regionale din sudul și estul României. Oricare ar fi motivele, politica guvernului român vizează acum creșterea proporției producției de energie din surse regenerabile de la 24% (2020) la 30,7% până în 2030. Prin urmare, noi proiecte vor trebui dezvoltate și operaționalizate pentru a atinge acest obiectiv.

Modificările aduse schemei de sprijin pentru surse regenerabile de energie electrică din 2013 au fost deja menționate. Sistemul de a solicita furnizorilor de energie să achiziționeze cote de „certificate verzi” emise pentru producătorii de energie electrică din surse regenerabile rămâne în vigoare pentru proiectele operaționalizate înainte de 1 ianuarie 2017. Proiectele de energie regenerabilă implementate ulterior beneficiază doar de energia pe care o generează, vândută pe piețele de energie electrică.

În condițiile absenței unui sistem de sprijin pentru proiectele noi, interesul actual pentru proiectele de energie regenerabilă ar putea părea puțin probabil, însă tehnologia s-a maturizat de la „primul val” din 2010-2012 și este acum rezonabil să ne așteptăm ca un proiect de energie regenerabilă să poată concura la egalitate cu electricitatea produsă din alte surse. Sigur, am văzut proiecte propuse în timpul „primului val” care păreau de departe puțin fezabile fără schema de sprijin (de exemplu, proiecte care implicau construirea unor trasee de cablu de zeci de kilometri de la locul de producție până la punctul de acces la rețea). Dezvoltarea unei piețe a energiei din surse regenerabile care nu depinde de scheme artificiale de sprijin pare să ofere un mediu mult mai durabil pentru proiecte, fiind mai puțin sensibilă la interferențe politice pe termen scurt. Vedem acum proiecte rămase nerealizate din 2013 care sunt „șterse de praf”, adesea cu reproiectarea planurilor inițiale, pentru a include o instalație generatoare mai puternică și mai eficientă.

Chiar dacă proiectele de astăzi trebuie să supraviețuiască și să prospere doar pe baza energiei electrice pe care o produc, trebuie remarcat faptul că există prevederi legale care pot sprijini proiectele de energie regenerabilă. Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie beneficiază de acces garantat la rețea, cu condiția asigurării securității rețelei naționale. Accesul garantat poate implica lucrări pentru consolidarea rețelei, dar acest lucru va fi identificat în studiul soluției, în aprobarea tehnică a conexiunii și în acordul de conectare pentru un proiect, astfel încât dezvoltatorii să poată evalua în avans ce muncă și cheltuială vor fi implicate. Deși interesul în proiectele de energie regenerabilă a reapărut acum, rămâne un alt pas care ar putea fi făcut pentru ca noile proiecte să devină acceptate de către bănci. Acordurile bilaterale de cumpărare de energie în afara pieței (PPA) continuă să fie interzise, toate tranzacțiile cu energie fiind efectuate cu ajutorul platformelor operate de piața OPCOM. Posibilitatea încheierii unui PPA bilateral în afara pieței oferă un anumit grad de certitudine dezvoltatorilor de proiecte de energie regenerabilă. Au existat multe voci din domeniu care au solicitat autorizarea PPA-urilor din afara pieței și, în timp ce guvernul român și-a exprimat intenția de a sprijini energia regenerabilă în acest sens, măsurile necesare pentru aprobarea acordurilor încă nu au fost luate.

Chiar dacă România constată acum o creștere a interesului investitorilor în proiecte de energie regenerabilă, este de sperat că nu se vor repeta acțiunile politice din 2013 și că, în curând, cumpărătorii dispuși și vânzătorii de energie electrică vor putea să încheie PPA-uri în afara pieței. Dacă fosta schemă de sprijin a făcut ca piața să se „supraîncălzească” în 2012-2013, este greu de înțeles cum anume eliminarea acestei restricții privind PPA-urile din afara pieței ar putea cauza probleme în 2021, în special având în vedere necesitatea de a asigura atingerea țintei UE 2030 privind schimbările climatice. Sperăm că de data aceasta vom asista la o dezvoltare durabilă a sectorului românesc de energie regenerabilă fără repetarea greșelilor făcute în „primul val” de acum un deceniu. Până în 2030, să ajungem la 30,7% energie regenerabilă!