REGLEMENTAREA CORESPUNZATOARE A CLAUZELOR CONTRACTUALE SAU ADAPTAREA CONTRACTELOR ?

Plecand de la evenimentele recente petrecute in Romania, cat si in intreaga lume, a devenit tot mai necesara reglementarea corespunzatoare a clauzelor contractuale, analizarea si adaptarea acestora in vederea protejarii ambelor parti contractuale in cazul aparitiei unui eveniment care destabilizeaza echilibrul contractual, respectiv atat obligatiile contractuale, cat si relatiile dintre parti. 

Aparitia pandemiei cauzate de virusul Covid-19 a dus la imposibilitatea totala sau partiala a executarii obligatiilor contractuale pentru cel putin una dintre parti. Pentru a reduce cat mai mult consecintele acestui nefericit eveniment, partile trebuie sa isi analizeze si sa regandeasca clauzele contractuale referitoare la forta majora si impreviziune. 

In acest context, se pune intrebarea – cum ar trebui sa arate aceste clauze contractuale? Indicat, din punctul nostru de vedere, este ca partile sa aiba in vedere ori o reglementare generala a acestor clauzele contractuale (care sa se completeze cu Codul Civil) sau una foarte amanuntita, care sa acopere cel putin 99% din situatiile cu care doua parti contractuale se pot confrunta. 

Potrivit legii, forta majora reprezinta orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil. Pe de alta parte, impreviziunea, presupune faptul ca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorata unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care face vadit injusta obligarea unei parti la executarea obligatiei sale. 

Atat evenimentele ce stau la baza fortei majore, cat si cele care stau la baza impreviziunii pot duce la adaptarea contractului sau chiar la exonerarea de raspundere contractuala. 

Spre deosebire de cazul impreviziunii contractuale, in cazul fortei majore, in masura in care partile nu reusesc adaptarea clauzelor contractuale, partea care nu si-a executat obligatia nu va putea obtine acest lucru in instanta. In schimb, in cazul impreviziunii, dupa cum vom observa mai jos, partile vor putea apela la instanta de judecata pentru a se restabili echilibrul contractual. 

De asemenea, in situatia fortei majore, partea in culpa va fi exonerata (scutita) doar de raspunderea contractuala care ar fi intervenit pe perioada in care a existat evenimentul in cauza (spre exemplu, incetarea contractului ca urmare a neplatii pretului la termen, penalitatile de intarziere pentru nelivrarea marfii sau neplata serviciilor prestate). Cu alte cuvinte, exonerarea nu va fi totala, respectiv, partea in culpa nu va fi exonerata in totalitate/in parte de obligatia sa contractuala, ci, executarea acesteia se va amana pana la data incetarii evenimentului numit forta majora. 

Cum ar trebui sa se realizeze adaptarea clauzelor contractuale? 

O prima modalitate si – poate cea mai importanta – este reprezentata de negocierea clauzelor contractuale de catre parti

Negocierea clauzelor contractuale a fost incurajata inclusiv de catre autoritatile romane, ce au stabilit un set de masuri fiscale, care sa avantajeze ambele parti. 

Astfel, autoritatile romane au adoptat o serie de reglementari – de la exonerare de impozit specific pentru perioada in care contribuabilii intrerup activitatea total sau partial pe perioada starii de urgenta (spre exemplu, in domeniul hotelier) la amnistii fiscale avand ca obiect dobanzile, penalitatile si alte accesorii datorate de catre contribuabili. 

De asemenea, legiuitorul a prevazut reducerea impozitului anual pe cladiri cu pana la 50% pentru spatiile comerciale in masura in care proprietarii spatiilor negociau cu chiriasii reducerea chiriei cu cel putin 50%, proportional cu diminuarea spatiului destinat activitatilor economice. Totodata, conform altor dispozitii legale, legiuitorul a dat posibilitatea chiriasului de a obtine amanarea platii chiriei pentru o anumita perioada.  

Toate aceste beneficii legale au avut la baza negocierea contractuala dintre cele doua parti concretizata prin acte aditionale depuse la autoritatile statului. 

Independent de beneficiile legale, partile au libertatea de a aprecia cu privire la clauzele contractuale, de a analiza atat evenimentul in sine, cat si efectele pe care acesta le produce asupra contractului, dar si de a hotari chiar incetarea contractului. 

Negocierea va fi apreciata ca fiind purtata cu buna-credinta, atata timp cat scopul acesteia va fi acela al adaptarii echitabile si rezonabile a contractului.

Incercarea de renegociere a contractului rezulta in mod firesc din solidarismul contractual si principiul bunei-credinte, in care este inclusa si indatorirea de loialitate intre partile contractante. Aceasta indatorire da nastere obligatiei de negociere in cazul aparitiei unui eveniment care duce la ruperea echilibrului contractual.

Negocierea contractuala reprezinta si o etapa prealabila demersului judiciar. Astfel, o a doua modalitate de a obtine adaptarea contractului este chiar formularea unei actiuni in instanta. In acest caz, instanta va analiza daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorata unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care face vadit injusta obligarea unei parti la executarea obligatiei sale. 

In masura in care instanta va constata cele de mai sus, chiar daca cealalta parte se va opune, aceasta va pronunta o hotarare prin care va adapta contractul, distribuind in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor sau chiar va dispune incetarea contractului. 

O conditie importanta ce trebuie indeplinita pentru a avea succes cu un asemenea demers este ca partea sa nu fi renuntat prin contract la beneficiile impreviziunii contractuale. 

Concluzionand, pentru a opta pentru una din variantele de mai sus, este necesara o analiza pertinenta clauzelor contractuale, a evenimentului produs si a efectelor pe care acesta le produce asupra contractului (analiza efect – cauza), cat si a relatiei cu cealalta parte contractuala.